Comportamentul creştin

Adventiştii de ziua a şaptea cred...

Că noi sîntem chemaţi să fim un popor evlavios care gîndeşte, simte şi acţionează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi caracterul Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care vor produce în viaţa noastră aceeaşi curăţie, sănătate şi bucurie manifestate în viaţa Domnului Hristos, în viaţa noastră. Aceasta înseamnă că distracţiile şi plăcerile noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust şi frumuseţii creştine. În timp ce recunoaştem deosebirile dintre diferite civilizaţii, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă şi de bun gust, aşa cum stă bine acelora a căror adevărată frumuseţe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blînd şi smerit. Iar pentru că trupurile noastre sînt temple ale Duhului Sfînt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent, . Pe lîngă mişcare fizică şi odihnă corespunzătoare, noi trebuie să adoptăm cea mai sănătoasă dietă cu putinţă şi să ne abţinem de la hrana necurată arătată în Sfintele Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul şi folosirea iresponsabilă medicamentelor şi a narcoticelor sînt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi trebuie să ne abţinem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot ceea ce aduce gîndurile şi corpurile noastre în ascultare de Hristos, care doreşte să fim sănătoşi, folositori şi plini de bucurie şi bunătate.

Comportamentul creştin

Comportamentul creştin - stilul de viaţă al unui urmaş al lui Dumnezeu - se naşte ca un răspuns plin de recunoştinţă faţă de minunata mîntuire prin Isus Hristos. Pavel se adresează tuturor creştinilor, spunînd: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvîrşită" (Rom. 12, 1-2). În acest fel, creştinii îşi vor ocroti şi dezvolta facultăţile lor mintale, fizice şi spirituale, pentru ca să poată onora cu bucurie pe Creatorul şi Răscumpărătorul lor.

Domnul Hristos S-a rugat: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sînt din lume, după cum nici Eu nu sînt din lume" (Ioan 17, 15-16). Cum poate oare un creştin să fie atît în lume, cît şi despărţit de ea? Cum trebuie să se deosebească modul de vieţuire creştină de acela al lumii?

Creştinii trebuie să adopte un stil de viaţă diferit, nu de dragul de a fi altfel, ci pentru că Dumnezeu i-a chemat să trăiască conduşi de principii. Modul de viaţă la care El i-a chemat îi face în stare să atingă cel mai înalt potenţial al lor de creaturi ale Lui, făcîndu-i eficienţi în slujba Sa. Modul lor de viaţă distinct face, de asemenea, să înainteze misiunea lucrării lor, să slujească lumii, să fie sarea ei, lumina ei. Ce valoare mai poate avea sarea fără gust sau lumina ce nu se deosebeşte de întuneric?

Domnul Hristos este Exemplul nostru. El a trăit aşa de complat „în lume", că oamenii L-au acuzat a fi „mîncăcios şi băutor de vin" (Mat. 11, 19), deşi învinuirea era nedreaptă. El a trăit atît de consecvent principiilor lui Dumnezeu, încît nimeni n-a putut să-L găsească vinovat de păcat (Ioan 8, 46).

Comportarea şi mîntuirea 

Ca să determinăm ce este comportament potrivit, trebuie să evităm două extreme. Prima este aceea ca rînduielile şi principiile să fie privite ca un mijloc de mîntuire. Pavel rezumă această extremă în cuvintele: „Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos, aţi căzut din har" (Gal. 5, 4).

Extrema opusă este aceea de a crede că, deoarece faptele nu mîntuiesc, ele nu sînt deci importante şi că, de fapt, nu are nici o importanţă ce face omul. Pavel vorbeşte, de asemenea, despre această extremă: „Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească" (Gal. 5, 13). Cînd fiecare membru ascultă numai de propria sa conştiinţă, „nu se poate dezvolta acea realţie de reciprocitate în ucenicie a fraţilor creştini despre care se vorbeşte în Matei 18 şi Galateni 6, 1. 2. Biserica nu devine atunci trupul lui Hristos, în mijlocul căruia este o reciprocitate în dragoste şi purtare de grijă, ci un conglomerat de persoane neunite, individualiste, care îşi urmează fiecare drumul său, fără să-şi asume vreo responsabilitate pentru vreun confrate de credinţă, sau să accepte să se preocupe de el". 1 

În timp ce comportarea şi spiritualitatea noastră sînt strîns legate, noi nu vom putea niciodată să cîştigăm mîntuirea printr-o comportare corectă. Din contră, comportamentul creştin este un rod natural al mîntuirii şi este fundamentat pe ceea ce Hristos a îndeplinit deja pentru noi la Golgota. 

Temple ale Duhului Sfînt

Nu numai biserica, ci şi creştinul, luat în mod individual, constituie un templu pentru locuirea Duhului Sfînt. „Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfînt care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sînteţi ai voştri?" (1 Cor. 6, 19).

Creştinii, deci, practică obiceiuri sănătoase, necesare pentru a proteja centrul de comandă al corpului templului lor, mintea, sediul locuirii Duhului lui Hristos. Pentru acest motiv, adventiştii de ziua a şaptea, de-a lungul a peste o sută de ani, au subliniat importanţa unor obiceiuri sănătoase. 2 Şi această preocupare a adus roade. Cercetări recente descoperă faptul că adventiştii sînt mai puţini expuşi decît populaţia generală să contracteze oricare dintre bolile majore. 3

Fiind creştini, noi sîntem preocupaţi atît de aspectele spirituale, cît şi de cele fizice ale vieţii oamenilor. Isus, Modelul nostru, vindeca „orice boală şi orice neputinţă care era în norod" (Mat. 4, 23).

Biblia vede fiinţa umană ca o unitate (vezi cap. 7). „Dihotomia dintre spiritual şi material este străină Bibliei". 4 Astfel, chemarea lui Dumnezeu la sfinţenie cuprinde o chemare la sănătate fizică, cît şi spirituală. Suzana Wesley, mama întemeietorului metodismului, a rezumat foarte bine acest principiu: „Tot ce-ţi slăbeşte raţiunea scade sensibilitatea conştiinţei tale şi întunecă înţelegerea ta privind pe Dumnezeu, face să scadă tăria şi autoritatea minţii asupra trupului tău - deci orice asemenea lucru este rău, oricît de nevinovat ar părea. " 5

Legile lui Dumnezeu, care includ şi legile sănătăţii, nu sînt arbitrare, ci sînt destinate de către Creatorul nostru să ne facă în stare să ne bucurăm cît mai deplin cu putinţă de viaţă. Satana, vrăjmaşul, doreşte să ne fure sănătatea, bucuria şi pacea sufletului şi, în final, să ne distrugă (vezi Ioan 10, 10).

Binecuvîntările lui Dumnezeu pentru o sănătate deplină

Dobîndirea acestei sănătăţi depinde de practicarea cîtorva principii simple, dar eficiente, date de Dumnezeu. Unele dintre ele sînt clare şi chiar plăcute majorităţii oamenilor. Altele, cum este de exemplu o alimentaţie corectă, sînt mult mai greu de acceptat, deoarece ele cuprind atitudini şi obiceiuri atît de fundamentale pentru modul nostru de viaţă. Pentru acest motiv, vom acorda un spaţiu mai mare acelor principii care sînt fie neînţelese, respinse sau subiect de polemică. 6 

Binecuvîntarea mişcării fizice. Efortul fizic regulat este cea mai simplă formulă pentru a avea energie sporită, un corp viguros; libertate de stress, o piele sănătoasă, mai multă încredere în sine, un control eficient al greutăţii corpului, o îmbunătăţire a digestiei, regularitate, mai puţine depresii şi riscul mai mic de îmbolnăvire de inimă şi cancer. Mişcarea nu este numai o opţiune, ea este esenţială menţinerii unei sănătăţi optime - atît fizice, cît şi mintale. 7

Activităţile folositoare duc la stare de bine; inactivitatea şi lenevia duc la necazuri (Prov. 6, 6-13; 14-23). Dumnezeu a prescris o activitate primului bărbat şi primei femei - ca să se îngrijească de grădină şi de căminul lor în aer liber (Gen. 2, 5, 15; 3, 19). Domnul Hristos personal a dat un exemplu de activitate fizică. Mare parte din viaţa Sa, El a fost angajat în munca manuală, ca tîmplar, iar în timpul slujirii Sale, El a umblat mult pe drumurile Palestinei. 8 

Binecuvîntarea luminii soarelui. Lumina este esenţială vieţii (Gen. 1, 3). Ea stimulează procesul de producere a substanţelor ce hrănesc şi dau energia necesară corpului nostru, De asemenea, ea are un rol vital în asigurarea oxigenului esenţial vieţii. Lumina soarelui promovează sănătatea şi vindecarea. Binecuvîntarea apei. Corpul omenesc este 75% apă, dar acest fluid vital se pierde în mod permanent prin aerul ce se expiră, prin transpiraţie şi eliminarea produselor reziduale. Între şase şi opt pahare de apă curată pe zi vor ajuta la menţinerea vigoarei, eficienţei şi bunei dispoziţii. O altă importantă funcţie a apei este folosirea ei pentru curăţire şi relaxare.

Binecuvîntarea aerului curat. Un mediu cu aer poluat, înăuntrul sau în afara căminului, face ca sîngele să ducă mai puţin oxigen decît este necesar pentru funcţionarea optimă a fiecărei celule. Aceasta face ca persoana să fie mai puţin atentă, ageră, mai puţin pregătită să reacţioneze. Este important, deci, a face tot ceea ce este posibil pentru a ne asigura zilnic prezenţa generoasă a aerului curat, proaspăt.

Binecuvîntarea vieţuirii cumpătate, a nefolosirii drogurilor şi stimulentelor. Drogurile au umplut societatea noastră, pentru că ele oferă stimulare şi eliberare de stres şi dureri. Creştinul este înconjurat de invitaţii seducătoare să folosească droguri. Chiar şi băuturile cele mai inocente în aparenţă conţin droguri: cafeaua, ceaiul şi cola conţin cofeină9, iar unele băuturi răcoritoare conţin alcool. Cercetările au arătat că cele mai slabe droguri conduc în mod progresiv la droguri mai puternice ce afectează raţiunea. Creştinul înţelept se va abţine de la tot ceea ce este dăunător, folosind, cu moderaţie, numai ceea ce este bun.

1. Tutunul. În orice formă, tutunul este o otravă lentă, care are un efect dăunător asupra puterilor fizice, mintale şi morale. La început, efectele lui sînt cu greu vizibile. El excită şi apoi paralizează nervii, slăbind şi umbrind creierul.

Aceia care folosesc tutunul se sinucid în mod lent, 10 călcînd porunca a şasea: „Să nu ucizi" (Ex. 20, 13).

2. Băuturile alcoolice. Alcoolul este unul dintre drogurile cele mai larg folosite pe pămînt. El a distrus nenumărate milioane de oameni. Nu numai că el face rău acelora care îl folosesc, dar societatea în general plăteşte un preţ teribil prin familiile distruse, prin victimele accidentelor mortale şi sărăcie.

Deoarece Dumnezeu comunică cu noi numai prin mintea noastră, este esenţial să nu uităm că alcoolul tulbură activitatea tuturor funcţiilor creierului. Pe măsură ce nivelul alcoolului în sînge creşte, consumatorul de alcool îşi pierde tot mai mult puterea de coordonare, cresc confuzia, dezorientarea, poate surveni o stare de letargie, pierderea sensibilităţii, coma şi moartea. Folosirea regulată a băuturilor alcoolice va duce în cele din urmă la diminuarea memoriei, a raţiunii şi a capacităţii de învăţare. 11

Relatările Sfintelor Scripturi, care cuprind folosirea de băuturi alcoolice, pot da impresia că Dumnezeu aprobă folosirea lor. Totuşi, Scripturile arată că poporul lui Dumnezeu a avut şi alte practici sociale, cum ar fi divorţul, poligamia şi sclavia, practici pe care, în mod sigur, Dumnezeu nu le-a acceptat. În interpretarea unor astfel de pasaje scripturistice nu trebuie niciodată să tragem concluzia că, dacă Dumnezeu îngăduie o situaţie, El o şi aprobă.

Răspunsul lui Isus la întrebarea de ce Moise a permis divorţul scoate în evidenţă acest principiu de interpretare. El a spus: „Din pricina împietririi inimilor voastre, a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa" (Mat. 19, 8). 12 Edenul este modelul divin în care Evanghelia ne va reintegra. Nici aceste practici, nici folosirea alcoolului n-au făcut parte din planul original al lui Dumnezeu. 13 

3. Alte droguri şi narcotice. Sunt multe alte droguri dăunătoare şi narcotice prin care Satana distruge vieţile oamenilor. 14 Adevăraţii creştini, privind mereu la Hristos, vor aduce continuu slavă lui Dumnezeu în trupurile lor, fiind conştienţi de faptul că ei snt proprietatea Sa valoroasă, cumpărată cu sângele Său cel preţios.

Binecuvîntarea odihnei. Odihna adecvată este esenţială pentru sănătatea corpului şi a minţii. Domnul Hristos ne cuprinde şi pe noi cu invitaţia plină de compasiune adresată ucenicilor Săi obosiţi: "Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă" (Marcu 6, 31). Perioadele de odihnă oferă liniştea atît de necesară pentru comuniunea cu Dumnezeu: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu" (Psalm 40, 10). Dumnezeu a arătat clar nevoia noastră de odihnă, punînd de o parte ziua a şaptea a săptămînii ca zi de odihnă (Ex. 20, 10).

Odihna înseamnă mai mult decît a dormi sau a înceta lucrul nostru obişnuit. Ea cuprinde modul în care petrecem timpul nostru liber. Oboseala nu este totdeauna cauzată de stres sau munca prea grea, sau prea multă. Mintea noastră poate fi obosită prin solicitare excesivă produsă de mass-media, boală sau diferite probleme personale.

Recreaţia este recreaţie în cel mai adevărat sens al cuvîntului. Ea întăreşte, zideşte şi reîmprospătează mintea şi corpul, pregătind astfel pe credincioşi să se întoarcă la activităţile lor cu o nouă vigoare. Pentru a trăi viaţa la nivelul cel mai înalt, creştinii trebuie să folosească numai acele forme de recreaţie şi distracţie care întăresc legătura lor cu Hristos şi sporesc sănătatea.

Scriptura prezintă următorul principiu care să ajute pe creştini să aleagă o bună recreaţie: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume . (1 Ioan 2, 15. 16).

1. Filme, televizor, radio şi video. Aceste mijloace de comunicare pot fi valoroase instrumente educaţionale. Ele au „schimbat întreaga atmosferă a lumii noastre moderne şi ne-au adus într-un contact imediat cu viaţa, gîndirea şi activitatea întregului glob pămîntesc". 15 Creştinul nu va uita că televiziunea şi înregistrările video au avut un mai mare impact asupra vieţii oamenilor decît orice altă activitate.

Din nefericire, înregistrările video şi televiziunea, cu programe cinematografice aproape neîntrerupte, aduc în cămin influenţe ce nu sînt nici sănătoase şi nici înălţătoare. Dacă nu putem să facem discernămînt şi nu sîntem hotărîţi, „acestea vor transforma căminele noastre în cinematografe şi teatre muzicale de o speţă ieftină şi josnică". 16 Creştinul consacrat se va îndepărta de filmele şi programele de televiziune nesănătoase, violente şi senzuale.

Mijloacele audio-vizuale nu sînt rele în ele însele. Aceleaşi canale, care prezintă adîncimile decăderii umane, pot transmite predicarea Evangheliei mîntuirii. Pot fi transmise multe alte programe valoroase. Dar oamenii pot folosi chiar programele bune pentru a se eschiva de la răspunderile vieţii. Creştinii nu numai că vor stabili principii pentru a alege să privească, ci vor pune şi limite de timp ale vizionării programelor, astfel ca responsabilităţile vieţii să nu sufere. Dacă nu putem face deosebire sau dacă ne lipseşte puterea de control asupra acestor mijloace de comunicare, atunci este mult mai bine să ne dispensăm cu totul de ele decît să lăsăm ca acestea să ne dirijeze viaţa, fie poluîndu-ne mintea, fie consumîndu-ne o mare parte din timp (vezi Mat. 5, 29-30).

Cu privire la contemplarea Domnului Hristos, un important principiu biblic spune că, privind, „sîntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă" (2 Cor. 3, 18). Privirea, contemplarea, aduce schimbare. Dar creştinii trebuie să-şi aducă mereu aminte că acest principiu acţionează şi în sens negativ. Filmele care prezintă atît de realist păcatele şi crimele omenirii - ucideri, adulter, jaf şi alte fapte degradante - contribuie la prăbuşirea moralităţii atît de vădită astăzi. 

Sfatul lui Pavel din Filipeni 4, 8 stabileşte un principiu ce ajută să identificăm formele de recreaţie ce au valoare: „Încolo fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească".

2. Lectura şi muzica. Aceleaşi înalte standarde se aplică şi lecturii şi muzicii creştinului. Muzica este un dar de la Dumnezeu, spre a inspira gînduri curate, nobile şi înălţătoare. Muzica bună, deci, întăreşte cele mai valoroase şi nobile calităţi ale caracterului.

Muzica degradantă, în schimb, „distruge ritmul sufletului şi prăbuşeşte moralitatea". Astfel că urmaşii Domnului Hristos vor evita „orice melodie aparţinînd genului jazz, rock sau alte forme înrudite, cum şi orice limbaj exprimînd sentimente triviale sau de prost gust". 17 Creştinul nu ascultă muzica cu texte sau muzică indecente (Rom. 13, 11-14; 1 Petru 2, 11). 18 

Lectura poate oferi, de asemenea, mult material valoros. Există o bogată literatură bună ce cultivă şi dezvoltă mintea. Cu toate acestea, există, de asemenea, un „potop de literatură rea, adesea în cea mai atractivă formă, dar cît se poate de vătămătoare pentru minte şi pentru moralitate. Descrierile despre aventuri nebuneşti şi fapte de o moralitate josnică, fie reale, fie „ficţiuni" sînt nepotrivite pentru creştini, pentru că ele creează dezgust pentru un stil de viaţă nobil, cinstit şi curat şi împiedică dezvoltarea comuniunii cu Hristos. 19 

3. Activităţi inacceptabile. Adventiştii învaţă, de asemenea, că jocurile de noroc, jocul de cărţi, mersul la teatru şi dansul sînt inacceptabile (1 Ioan 2, 15-17). Ei consideră folosirea timpului pentru a privi competiţii sportive violente ca discutabilă şi nepotrivită (Fil. 4, 8). Orice activitate care slăbeşte legătura noastră cu Dumnezeu şi ne face să pierdem din vedere interesele veşnice ajută ca lanţurile lui Satana să fie legate în jurul sufletului nostru. Creştinii vor participa numai la formele sănătoase de activităţi recreative care, în adevăr, reîmprospătează forţele lor fizice, mintale şi spirituale.

Binecuvîntarea hranei nutritive. Primei familii omeneşti, Creatorul i-a dat dieta ideală: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe faţa întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră" (Gen. 1, 29). După cădere, Dumnezeu a adăugat la hrana lor „iarba de pe cîmp" (Gen. 3, 18).

Problemele sănătăţii sînt astăzi tot mai mult de tipul bolilor degenerative, în mod direct legate de dietă şi de felul de viaţă. Dieta pe care Dumnezeu a stabilit-o constă în cereale, fructe, nuci şi zarzavaturi şi oferă ingredientele hrănitoare corecte, pentru menţinerea optimă a sănătăţii.

1. Dieta originară. Biblia nu condamnă mîncarea cărnii animalelor curate. Dar dieta originală dată omului de Dumnezeu nu a inclus carnea animalelor, pentru că El nu a preconizat luarea vieţii vreunui animal, precum şi pentru că o dietă vegetariană echilibrată este cea mai bună pentru sănătate - un fapt pentru care ştiinţa oferă dovezi masive. 20 Oamenii care consumă produse de origine animală, care conţin germeni şi virusuri ce cauzează boli, pot să-şi piardă sănătatea. 21 Este estimat că, în fiecare an, numai în Statele Unite, milioane de oameni suferă intoxicaţii cu carne de pasăre pentru că inspecţia nu reuşeşte să detecteze contaminarea cu salmonela şi alte microorganisme. 22 Mulţi experţi consideră că „contaminarea bacterială înseamnă un risc mult mai mare decît aditivii chimici şi conservanţii din hrană., şi se aşteaptă ca îmbolnăvirile bacteriene să crească. " 23 

Mai mult chiar, studiile făcute în ultimii ani arată că consumul sporit de carne poate cauza o creştere a incidenţei arteriosclerozei, cancerului, tulburărilor rinichilor, osteoporozei şi trichinozei şi poate scurta durata vieţii. 24

Dieta pe care Dumnezeu a stabilit-o în grădina Edenului - dieta vegetariană - idealul, dar uneori nu putem avea ceea ce este ideal. În aceste împrejurări, în orice situaţie, în orice loc, aceia care doresc să aibă o sănătate optimă vor consuma cea mai bună hrană pe care o pot obţine.

2. Mîncarea de carne curată şi necurată. Numai după potop Dumnezeu a introdus carnea ca hrană. Întreaga vegetaţie fiind distrusă, Dumnezeu a dat lui Noe şi familiei lui permisiunea de a folosi carnea ca hrană, menţionînd faptul că ei nu trebuia să mănînce sîngele din carne (Gen. 9, 3-5).

O altă prevedere a Scripturilor indică faptul că ceea ce Dumnezeu a dat lui Noe şi familiei lui să mănînce era ceea ce Dumnezeu a stabilit ca fiind animale curate. Pentru că Noe şi familia lui aveau nevoie de animale curate pentru hrană, ca şi pentru jertfe (Gen. 8, 20), Dumnezeu l-a instruit să ia cu el în corabie cîte şapte perechi din fiecare specie de animale curate şi numai cîte o pereche din fiecare specie necurată (Gen. 7, 2, 3). Leviticul 11 şi Deuteronomul 14 prezintă liste cuprinzătoare cu privire la hrana curată şi necurată. 25

Prin natura lor, animalele necurate nu constituie o hrană bună. Multe dintre ele sînt fie animale care se hrănesc cu cadavre, fie animale de pradă - de la leu şi porc, la vultur şi peşti - gunoieri ce trăiesc în adîncuri. Datorită obiceiurilor lor, ele sînt foarte bune purtătoare de boli.

Studiile făcute au descoperit faptul că, „pe lîngă cantităţi moderate de colesterol găsite atît în carnea de porc, cît şi în crustacee, ambele conţin un număr de toxine şi substanţe toxice cu potenţialul otrăvitor ridicat pentru organismul uman". 26 

Prin abţinerea de la mîncarea necurată, poporul lui Dumnezeu demonstrează recunoştinţa sa pentru răscumpărarea lor din lumea coruptă şi necurată din jur (Lev. 20, 24-26; Deut. 14, 2). A introduce ceva necurat în templul trupului, unde locuieşte Duhul lui Dumnezeu, nu corespunde idealului lui Dumnezeu.

Noul Testament nu a desfiinţat deosebirea dintre mîncarea de carne curată şi necurată. Unii cred că, pentru că aceste legi cu privire la dietă sînt menţionate în Leviticul, ele sînt numai legi ceremoniale sau rituale şi astfel nu mai sînt valabile pentru creştini. Şi totuşi, deosebirea dintre animalele curate şi necurate datează din zilele lui Noe - cu mult înainte de existenţa poporului Israel. Ca principii de sănătate, aceste legi alimentare rămîn o obligaţie continuă. 27

3. Regularitate, simplitate şi echilibru. Reforma reuşită în dietă este progresivă şi trebuie să fie abordată în mod inteligent. În cele din urmă, trebuie să învăţăm să eliminăm sau să folosim, cu multă zgîrcenie alimentele cu un conţinut mare de grăsimi şi/sau zahăr.

Mai mult chiar, noi trebuie să pregătim hrana pe care o mîncăm în modul cel mai simplu şi mai natural cu putinţă şi, pentru un beneficiu optim, noi trebuie să mîncăm la intervale regulate. Alimentele grele şi excitante nu sînt sănătoase. Multe condimente şi arome irită tubul digestiv, 28 şi folosirea lor obişnuită este asociată cu un număr de probleme de sănătate. 29

Binecuvîntarea îmbrăcăminţii creştine. Dumnezeu S-a îngrijit de primele haine ale lui Adam şi ale Evei şi El ştie că noi avem nevoie astăzi de haine corespunzătoare (Mat. 6, 25-33). Noi trebuie să ne bazăm alegerea hainelor noastre pe principiile simplităţii şi decenţei; ele să fie practice, sănătoase şi atractive.

1. Simplă. La fel ca în toate compartimentele vieţii noastre, chemarea creştinului la simplitate se referă şi la felul în care să ne îmbrăcăm. „Mărturia creştină cere simplitate. 

Modul în care ne îmbrăcăm demonstrează lumii cine sîntem şi ce sîntem - nu ca o pretenţie legală transmisă din era victoriană, ci ca o expresie a iubirii noastre pentru Isus Hristos". 30

2. De înaltă virtute morală. Creştinii nu vor întina frumuseţea caracterului lor cu un stil de a se îmbrăca ce trezeşte „pofta firii pămînteşti" (1 Ioan 2, 16). Pentru că doresc să dea şi altora mărturie, ei se vor îmbrăca şi se vor comporta într-un mod decent, fără să scoată în evidenţă acele părţi ale trupului ce stimulează sexualitatea. Decenţa promovează să nătatea morală. Scopul creştinului este acela de a aduce slavă lui Dumnezeu şi nu omului.

3. Practică şi economică. Pentru că sînt administratorii banilor pe care Dumnezeu i-a încredinţat lor, creştinii vor practica economia, evitînd „aur. mărgăritare şi haine scumpe" (1 Tim. 2, 9). Cu toate acestea, practicarea economiei nu înseamnă în mod obligatoriu cumpărarea celor mai ieftine haine cu putinţă. Adesea, obiectele de o calitate mai bună sînt, în cele din urmă, mult mai economicoase.

4. Sănătoasă. Nu numai dieta afectează sănătatea unei persoane. Creştinii vor evita stilurile de îmbrăcăminte care nu protejează în mod potrivit corpul sau care strîng; în caz contrar, îmbrăcămintea va face ca sănătatea să se deterioreze.

5. Caracterizată prin farmec şi frumuseţe naturală. Creştinii înţeleg avertizarea împotriva „lăudăroşeniei vieţii" (1 Ioan 2, 16). Referindu-se la crinii de pe cîmp, Domnul Hristos a spus că „nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei" (Mat. 6, 29). În acest fel, El a ilustrat că principiile de frumuseţe ale cerului sînt caracterizate de farmec, simplitate, curăţie şi frumuseţe naturală. Etalarea lumească, aşa cum se vede în moda efemeră, nu are nici o valoare în ochii lui Dumnezeu (1 Tim. 2, 9).

Creştinii cîştigă pe cei necredincioşi nu arătînd ca lumea şi comportîndu-se la fel, ci printr-un mod atrăgător şi înviorător de a fi „altfel". Petru spunea că soţii necredincioşi „pot să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin purtarea nevestelor lor, cînd vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere". În locul podoabelor exterioare, sfătuieşte el, credincioşii să se concentreze asupra dezvoltării omului „ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 3, 1-4). Scripturile ne învaţă că: 

a. Caracterul dă adevărata frumuseţe. Atît Petru, cît şi Pavel au prezentat principiul de bază pentru călăuzirea bărbaţilor şi femeilor creştine în domeniul podoabelor: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară. în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor" (1 Petru 3, 3). „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletirea de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci în fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sînt evlavioase" (1 Tim. 2, 9, 10).

b. Simplitatea se armonizează cu reînviorarea şi reforma. Cînd Iacov şi-a chemat familia să se consacre lui Dumnezeu, aceasta a renunţat la toţi „dumnezeii străini care erau în mîinile lor şi cerceii pe care-i purtau în urechi", şi Iacov i-a îngropat acolo (Gen. 35, 2, 4). 31 

După apostazia lui Israel cu viţelul de aur, Dumnezeu le-a poruncit: „Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face". În pocăinţă ei „şi-au scos de pe ei podoabele" (Ex. 33, 5. 6). Pavel declară în mod clar că Scriptura a raportat această apostazie „ca să ne slujească drept pildă (nouă). peste care au venit sfîrşiturile veacurilor" (1 Cor. 10, 11).

c. O bună administrare cere o viaţă de sacrificiu. În timp ce mare parte din omenire este subnutrită, idolul materialismului aşază înaintea creştinilor ispite mergînd de la haine, maşini şi bijuterii scumpe, pînă la case luxoase. Simplitatea modului de viaţă şi înfăţişarea aşază pe creştini într-un viu contrast cu lăcomia, materialismul şi ostentaţia societăţii păgîne a secolului al douăzecilea, în care valorile se concentrează în domeniul lucrurilor materiale şi nu al oamenilor.

Avînd în vedere aceste învăţături scripturistice şi principiile prezentate mai sus, noi credem că nu este potrivit pentru creştini să se împodobească cu bijuterii. Noi înţelegem prin aceasta că purtarea de inele, cercei, lănţişoare la gît, brăţări, funde, butoni de manşetă şi ace de cravată extravagante, cum şi orice alt tip de bijuterii sau podoabe a căror principală funcţie este aceea de etalare ostentativă, nu este necesară şi nu este în armonie cu simplitatea împodobirii cerută de Sfintele Scripturi. 32 

Biblia asociază preparatele cosmetice ostentative cu păgînismul şi apostazia (2 Regi 9, 30; Ier. 4, 30). Cu privire la cosmetice, deci, noi credem că, fiind creştini, trebuie să păstrăm o înfăţişare naturală şi sănătoasă. Dacă înălţăm pe Mîntuitorul în felul în care vorbim, acţionăm şi ne îmbrăcăm, noi devenim asemenea magnetului, atrăgînd pe oameni la El. 33

Principii ale standardelor creştine

În toate manifestările sale, modul de viaţă creştin este un răspuns la mîntuirea prin Hristos. Creştinul doreşte să onoreze pe Dumnezeu şi să trăiască aşa cum a trăit Isus. Deşi unii consideră modul de viaţă creştin ca o listă cu ceea ce nu trebuie să faci, noi trebuie să-l vedem mai degrabă ca o serie de principii pozitive, care acţionează în cadrul mîntuirii. Isus a subliniat faptul că El a venit pentru ca noi să avem viaţa veşnică şi s-o avem din belşug. Care sînt principiile care ne călăuzesc la o viaţă deplină? Cînd Duhul Sfînt vine în viaţa unei persoane, o schimbare hotărîtă are loc, fapt ce este evident pentru aceia din jurul său (Ioan 3, 8). Duhul nu face doar o schimbare iniţială în viaţă; rezultatele lucrării Lui sînt continue. Roada Duhului este dragostea (Gal. 5, 22. 23). Cel mai puternic argument pentru valabilitatea creştinismului este un creştinism plin de iubire şi atrăgător.

Trăind cu gîndul lui Hristos. „Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus" (Filip. 2, 5). În toate împrejurările, favorabile sau nefavorabile, noi trebuie să căutăm să înţelegem şi să trăim în armonie cu voinţa şi „gîndul" Domnului Hristos (1 Cor. 2, 16).

Ellen White a descris rezultatele minunate ale unei vieţi ce este trăită într-o astfel de legătură cu Hristos: .Orice ascultare adevărată vine din inimă. Ea vine din lucrarea lui Hristos asupra inimii. Şi, dacă consimţim, El Se va identifica cu gîndurile şi cu ţintele noastre în aşa măsură, va lega inima şi mintea noastră într-o aşa conformare cu voinţa Sa, încît atunci cînd vom asculta de El, vom împlini propriile noastre îndemnuri. Voinţa, înnobilată şi sfinţită îşi va găsi cea mai mare plăcere în slujirea Lui. Cînd cunoaştem pe Dumnezeu, aşa cum avem privilegiul să-L cunoaştem, viaţa noastră va fi o viaţă de continuă ascultare. Prin aprecierea caracterului lui Hristos, prin comuniunea cu Dumnezeu, păcatul va ajunge pentru noi ceva odios". 34 

Trăind pentru slava şi lauda lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut atît de mult pentru noi. O cale prin care putem să ne manifestăm recunoştinţa noastră este prin lauda pe care să o aducem Lui.

Psalmii subliniază foarte mult această latură a vieţii spirituale: „Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfînt, ca să-Ţi văd puterea şi slava. Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decît viaţa, de aceea buzele mele cîntă laudele Tale. Te voi binecuvînta din toată inima mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mîinile. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze" (Ps. 63, 2-5).

Pentru creştin, o astfel de atitudine de laudă va menţine celelalte probleme ale vieţii într-o perspectivă corectă. Privind la Mîntuitorul nostru crucificat, care ne-a răscumpărat, ne-a scăpat de pedeapsă şi ne-a eliberat de sub puterea păcatului, sîntem impulsionaţi să facem numai „ce este plăcut înaintea Lui" (1 Ioan 3, 22; Ef. 5, 10). Creştinii „nu mai trăiesc pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei" (2 Cor. 5, 15). Fiecare adevărat creştin pune mai întîi pe Dumnezeu în tot ceea ce face, în tot ceea ce gîndeşte, în tot ceea ce vorbeşte şi în tot ceea ce doreşte. El nu are alţi dumnezei, în afară de Răscumpărătorul său (1 Cor. 10, 31).

Trăind pentru a fi un exemplu. Pavel spunea „să nu fiţi pricină de păcătuire" pentru nimeni (1 Cor. 10, 32). „De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor" (Fapte 24, 16). Dacă exemplul nostru conduce pe alţii la păcat, atunci noi devenim pietre de poticnire pentru aceia pentru care a murit Domnul Hristos. „Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus" (1 Ioan 2, 6).

Trăind pentru a sluji. Un motiv major pentru care creştinii trăiesc aşa cum trăiesc este acela de a-i salva pe cei pierduţi. Pavel spunea: „După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutînd nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mîntuiţi" (1 Cor. 10, 33; Mat. 20, 28).

Cerinţe şi principii călăuzitoare. Datorită efectului pe care modul de viaţă al cuiva îl are asupra experienţei lui spirituale şi asupra mărturiei pe care el o dă, ca organizaţie bisericească, noi am formulat unele standarde de viaţă ca cerinţe minime pentru a putea deveni membri ai bisericii. Aceste standarde cuprind abţinerea de la folosirea tutunului, a băuturilor alcoolice, a acelor produse chimice care acţionează asupra minţii alterînd-o şi a mîncării de carne necurată, ca şi dovada unei continue creşteri a experienţei creştine în materie de îmbrăcăminte şi folosirea timpului liber. Aceste standarde minime nu cuprind însă întregul ideal al lui Dumnezeu pentru credincios. Ele înseamnă numai primii paşi esenţiali în dezvoltarea unei experienţe creştine mereu crescînde şi luminoase. Astfel de standarde oferă, de asemenea, baza esenţială pentru unitate în cadrul comunităţii credincioşilor.

Dezvoltarea comportamentului creştin, a asemănării cu Dumnezeu, este progresivă, cuprinzînd o unire pe viaţă cu Hristos. O vieţuire sfîntă nu este altceva decît supunerea zilnică a voinţei noastre sub stăpînirea controlului Domnului Hristos şi o conformare zilnică cu învăţăturile Sale, aşa cum El ni le face cunoscute prin studierea de către noi a Bibliei şi prin rugăciune. Pentru că noi ne maturizăm în ritmuri diferite, este important faptul de a ne abţine să judecăm pe fraţii şi surorile mai slabe (Rom. 14, 1; 15, 1).

Creştinii, în unire cu Mîntuitorul, nu au decît un singur ideal - acela ca ei să facă ce pot mai bine, spre a onora pe Tatăl ceresc, care a pus la dispoziţie un plan aşa de bogat pentru mîntuirea lor. „Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu" (1 Cor. 10, 31).

1. L. A. King, Legalism or Permissiveness: An Inescapable Dilemma? (Legalism sau permisivitate: O dilemă inevitabilă?) The Christian Century, 16 aprilie 1980, pag. 436.

2. Pentru dezvoltarea bazei biblice a vieţuirii sănătoase în Biserica A. Z. Ş. , vezi Damsteegt, Foundation of the Seventh-day Adventist Message and Mission, (Temeliile mesajului şi misiunii adventiştilor de ziua a şaptea), pag. 221-240; Damsteegt, Health Reforms and the Bible in Early Sabbatarian Adventism (Reforme sanitare şi Biblia în adventismul sabatarian timpuriu), Adventist Heritage, Iarnă 1978, pag. 13-21.

3. Vezi Lewis R. Walton, Jo Ellen Walton, John A. Scharffenberg, How You Can Live Six Extra Years (Cum să trăieşti şase ani în plus), (Santa Barbara, CA: Woodbridge Press, 1981), p. 4; D. C. Nieman and H. J. Stanton, The Adventist Lifestyle-A Better Way to Live (Stilul de viaţă adventist-un mod mai bun de a trăi), Vibrant Life, martie/aprilie 1988, pag. 14-18.

4. Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible (Enciclopedia biblică ilustrată- Zondervan), (Grand Rapids, MI: Zondervan Publishers, 1975), vol. 1, pag. 884. 

5. C. B. Haynes, Church Standards (Standardele bisericii) Nr. 5; Review and Herald/30 oct. 1941, pag. 7.

6. Pentru o tratare mai cuprinzătoare a acestor reguli simple de sănătate, vezi V. W. Foster, New Start (Început nou), (Santa Barbara, CA: Woodbridge Press, 1988).

7. Vezi Kenneth H. Cooper, Aerobics Program for Total Well Being (Program aerobic pentru o sănătate totală), (New York: M. Evans, 1982); Physical Fitness Education Syllabus) (Loma Linda, CA: Departamentul Ştiinţei Sănătăţii, Şcoala Medicală, Loma Linda University, 1976-1977); John Dignam, Walking Into Shape (Umblînd în formă) Signes of the Times, Iulie 1987, pag. 16; B. E. Baldwin, Exercise, Journal of Health and Healing 11, Nr. 4 (1987); pag. 20-23; J. Wiesseman, Physical Fitness, Abundant Living Health Service, vol. 5, (Loma Linda, CA: School of Health, Loma Linda University) pag. 21, 37, 38, 45. Vezi, de asemenea, Dianne-Jo Moore, Walk Your Tensions Away, Your Life and Health, Nr. 4 (1984), pag. 12-13. 

8. Printre diferitele forme de mişcare fizică, mersul pe jos este considerat a fi cel mai bun. Vezi J. A. Scharffenberg, Adventist Responsibility in Exercise (Responsabilitatea adventistă în ceea ce priveşte mişcarea fizică) (Manuscris nepublicat); White, Testimonies, vol. 3, pag. 78; White, Temperance (Cumpătarea), Health Reformer, Aprilie 1872, p. 122; Dignam, Walking Into Shape, pag. 16, 17.

9. S-a mai descoperit că cofeina contribuie la creşterea colesterolului în sînge, a tensiunii arteriale, creşterea secreţiei gastrice şi ulcere ale organelor digestive. Ea este implicată în bolile de inimă, diabet şi cancere de colon, vezică biliară şi pancreas. Folosită abuziv în timpul sarcinii, face să crească riscul naşterii copilului cu malformaţii şi al greutăţii scăzute a fătului. Vezi Robert O’Brien and Sidney Cohen, Caffeine, Encyclopedia of Drug Abuse, (New York: Facts on File, 1984), pag. 50, 51; M. V. Baldwin, Caffeine on Trial, (Procesul cofeinei), Life and Health, Octombrie 1973, pag. 10-13; E. D. Gorham, L. F. Garland, F. C. Garland et al, Coffee and Pancreatic Cancer in a Rural California County (Cafeaua şi cancerul pancreatic într-o regiune rurală din California), Western Journal of Medicine, Ianuarie 1988, pag. 48- 53; B. K. Jacobsen and D. S. Thelle, .The Tromso", Heart Study: Is Coffee Drinking an Indicator of a Lifestyle With High Risk for Ischemic Hearth Disease? (Este folosirea cafelei un indicator al unui mod de viaţă, cu un risc mare al bolii ischemice a inimii?), Acta Medica Scandinavica 222, Nr. 3(1987), 215-221; J. D. Curb, D. M. Reed, J. A. Kautz, and K. Yano, Coffee, Caffeine and Serum Cholesterol in Japanese Living in Hawaii (Cafeaua, cofeina şi colesterolul seric la japonezii care locuiesc în Hawaii), American Journal of Epidemiology, Aprilie 1986, pag. 648-655. Marii consumatori de cafea sînt, de asemenea, .mai puţin activi în religie" (B. S. Victor, M. Lubetsky, and. J. F. Greden, Somatic Manifestations of Caffeinism (Manifestări somatice ale cafeismului), Journal of Clinical Psychiatry, Mai 1981, pag. 186. Pentru conţinutul de cofeină al diferitelor băuturi, vezi The Latest Caffeine Scoreboard, FDA Consumer, Martie 1984, p. 14-16; Bosley, Caffeine: Is It So Harmless? (Cofeina: este ea aşa de inofensivă?), Ministry, August 1986, pag. 28; Winston J. Craig and Thuy T. Nguyen, Caffeine and Theobromine Levels in Cocoa and Carob Products (Nivelul cofeinei şi al teobrominei în produsele cu cacao şi roşcove), Journal of Food Science, Ianuarie- Februarie, 1984, pag. 302-303, 305.

10. Cu privire la sistemul circulator, tutunul face să crească riscul atacurilor de inimă, presiunii arteriale şi al bolilor vasculare periferice, cum ar fi, de exemplu, boala lui Buerger, care necesită amputarea extremităţilor. Cu privire la sistemul respirator, tutunul aduce o creştere a mortalităţii ca urmare a cancerului pulmonar, bronşitelor cronice şi emfizemelor. El paralizează cilii bronhiali ce curăţă plămînii şi bronhiile de impurităţi şi contribuie la cancerul laringelui, al gurii, esofagului, vezicii urinare, rinichilor şi pancreasului. El este, de asemenea, răspunzător pentru o creştere a ulcerelor duodenale şi a mortalităţii din cauza complicaţiilor ce rezultă din ulcere. Vezi Smoking and Health: A Report of the Surgeon General, (Washington, D. C. ; U. S. Department of Health, Education, and Welfare, 1979).

11. Vezi Galen C. Bosley, The Effects of Small Quantities of Alcohol (Efectele unor mici cantităţi de alcool), Ministry, Mai 1986, pag. 24-27. În cazul băutorilor moderaţi, alcoolul cauzează micşorarea volumului lobilor frontali, centrul discernămîntului moral. L. A. Cala, B. Jones, P. Burns, et al, Results of Computerized Tomography, Psychometric Testing and Dietary Studies in Social Drinkers, With Emphasis on Reversibility After Abstinence, Medical Journal of Australia, 17 Septembrie 1983, pag. 264-269. Cf. Bosley, Why a Health Message (De ce o solie a sănătăţii), Adventist Review, 30 iulie, 1987, pag. 15. Testările psihologice asupra consumatorilor moderaţi de alcool, arată că facultăţile lor mintale şi performanţele intelectuale sînt reduse în mod semnificativ (D. A. Parker, E. S. Parker, J. A. Brody, and R. Schoenberg, .Alcohol Use and Cognitive Loss Among Employed Men and Women", American Journal of Public Health, Mai 1983, pag. 521-526). Pe măsură ce creşte consumul de alcool, descreşte participarea la biserică (A. M. Eward, R. Wolfe, P. Moll, and E. Harburg, Psychosocial and Behavioral Factors Differentiating Past Drinkers and Lifelong Abstainers, American Journal of Public Health, Ianuarie 1986,
pag. 69).

12. Vezi cap. 15, nota a 8-a, pentru o discuţie referitoare la vinul de la Cina Domnului.

13. În Vechiul Testament, termenul general pentru vin este yayin. Acest termen denumeşte sucul de struguri în toate stadiile lui, de la nefermentat la fermentat, deşi el este în mod frecvent folosit pentru vinul vechi ce conţine alcool. Cuvîntul obişnuit pentru vinul (mustul) nefermentat este tirosh (tiroş). El este tradus în mod frecvent cu .vin nou", care este stors proaspăt din struguri. Ambii termeni sînt redaţi oinos în traducerea greacă Septuaginta a Vechiului Testament (LXX). Oinos este termenul folosit, în mod general, pentru vin în Noul Testament şi se referă atît la vinul fermentat, cît şi la vinul nefermentat, depinzînd de context. Pentru Vechiul Testament, vezi Robert P. Teachout, The Use of ’Wine’in the Old Testament (Folosirea cuvîntului vin în Vechiul Testament) (Th. D. dissertation, 1979, available through University Microfilms International, Ann Arbor, MI); Lael O. Caesar, The Meaning of Yayin (Însemnătatea termenului Yayin) (Teză M. A. nepublicată, Andrews University, Berrien Springs, MI, 1986; William Patton, Bibles Wines (Oklahoma City, OK: Sane Press, n. d. ), pag. 54-64. Expresia .băuturi tari" (shekar în ebraică) înseamnă băuturi dulci, de obicei nefermentate, făcute în general din alte surse decît din struguri. Ea cuprinde produse ca berea (făcută din orz, mei şi grîu) şi vin de smochine sau palmier. Expresia nu se referă la băuturile alcoolice distilate, pentru că distilarea nu era cunoscută israeliţilor (Patton, p. 57, 58, 62). 

Vinul fermentat. Scriptura condamnă consumarea vinului alcoolic, pentru că acesta aduce violenţă, mizerie şi nimicire (Prov. 4, 17; 23, 29, 35). Ea face ca conducătorii religioşi să fie opresivi (Is. 56, 10-12) şi a fost asociată cu pervertirea judecăţii conducătorilor lui Israel (Is. 28, 7) şi a împăratului Belşaţar (Dan. 5, 1-30).

Vinul nefermentat. Biblia vorbeşte în mod favorabil despre vinul nefermentat sau must şi îl recomandă ca o mare binecuvîntare. El trebuia să fie prezentat ca un dar lui Dumnezeu (Num. 18, 12, 13; Neem, 10, 37-39; 13, 12, 13). Este una din binecuvîntările lui Dumnezeu (Gen. 27, 28; .vin nou"; Deut. 7, 13; 11, 14; Prov. 3, 10; Is. 65, 8; Ioel 3, 18). .Înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni" (Jud. 9, 13) şi simbolizează binecuvîntările spirituale (Is. 55, 1, 2; Prov. 9, 2, 3). El este, de asemenea, o băutură sănătoasă (1 Tim. 5, 23).

14. Vezi Drug Enforcement Administration, Drugs of Abuse, a 3-a ed. (Washington D. C. ; United States Department of Justice, n. d). ; Dan Sperling, Drug Roundup, Adventist Review, 9 Aprilie 1987, pag. 12, 13.

15. Manualul Bisericii A. Z. Ş. , pag. 147.

16. Ibid.

17. Ibid, pag. 148. Pentru exemple de decădere morală în majoritatea distracţiilor şi muzicii moderne, vezi Tipper Gore, Raising PG Kids in an X-Rated Society (Nashville, TN: Abingdon Press, 1987).

18. O altă formă de distracţie socială, care are o influenţă rea este dansul. "Dansul ca distracţie, aşa cum este el practicat astăzi, este o şcoală a depravării, un blestem teribil pentru societate (Solii către Tineret, pag. 399; vezi, de asemenea, pag. 192) (Vezi 2 Cor. 6, 15-18; 1 Ioan 2, 15-17; Iacov 4, 4; 2 Tim. 2, 19-22; Ef. 5, 8 -11; Col. 3, 5-10). Avînd în vedere aceste influenţe spre păcat, creştinii vor face bine să nu frecventeze distracţiile, însoţindu-se cu cei mulţi care sînt lumeşti, uşuratici, care iubesc plăcerile mai mult decît iubesc pe Dumnezeu (2 Tim. 3, 4)" (Manualul Bisericii A. Z. Ş. , pag. 148). 

19. Ibid pag. 146, 147

20. Cu privire la justeţea dietei vegetariene, vezi S. Havala, J. Dwyer, Position of the American Dietetic Association: Vegetarian Diets - Technical Support Paper, Journal of the American Dietetic Association, Martie 1988, pag. 352-355; Terry D. Shultz , Winston J. Craig, et al, Vegetarianism and Health, in Nutrition Update, vol. 2, 1985, pag. 131-141; U. D. Register and L. M. Sonnenberg, The Vegetarian Diet, Journal of the American Dietetic Association, Martie 1973, pag. 253-261.

21. Vezi Committee on the Scientific Basis of the Nation’s Meat and Poultry Inspection Program, Meat and Poultry Inspection, (Washington D. C. : National Academy Press, 1985), pag. 21-42; John A. Scharffenberg, Problems With Meat (Probleme în consumul de carne), (Santa Barbara, CA: Woodbridge Press, 1979), pag. 32-35.

22. Vezi Meat and Poultry Inspection, pag. 68- 123; R. M. Andrews, Meat Inspector: Eat at Own Risk (Inspectorul cărnii: .Mănîncă pe propriul tău risc") Washington Post, 16 Mai 1987.

23. Frank Young, membru în .Food and Drug Administration" and Sanford Miller, director la .FDA’s Center for Food Safety and Applied Nutrition", aşa cum este citat de către Carole Sugarman, Rising Fears Over Food Safety (Temerile cu privire la siguranţa hranei), Washington Post, 23 Iulie 1986. Cf. White, Counsels on Diet and Foods (Dietă şi Hrană), (Washington D. C. , Review and Herald, 1946), pag. 384, 385.

24. Scharffenberg, Problems With Meat, pag. 12-58. 

25. Vezi Shea, Clean and Unclean Meats (Carnea curată şi necurată), (manuscris nepublicat, Biblical Research Institute, General Conference of SDA).

26. Winston J. Craig, Pork and Shellfish - How Safe Are They? (Porcul şi crustaceele - Cît de sigure sînt?) Health and Healing 12, Nr. 1 (1988); 10-12.

27. Preocuparea Noului Testament pentru sfinţenie este consecventă cu aceea a Vechiului Testament. Există un interes spiritual, ca şi unul fizic în sănătatea oamenilor (Mat. 4, 23; 1 Tes. 5, 23; 1 Petru 1, 15, 16.

Declaraţia lui Marcu, că Isus a declarat .toate bucatele curate" (Marcu 7, 19) nu înseamnă că El a înlăturat deosebirea dintre hrana curată şi cea necurată. Discuţia dintre Isus, farisei şi cărturari, nu are nimic de-a face cu felul hranei, ci cu felul în care mîncau ucenicii. Problema era dacă ritualul spălării mîinilor mai înainte de a se aşeza la masă era necesar (Marcu 7, 2-5). De fapt, Isus a spus că ceea ce spurcă o persoană nu este hrana pe care o mănîncă cu mîinile nespălate, ci lucrurile nelegiuite din inimă (Marcu 7, 20-23), pentru că hrana nu intră în inima sa, ci în stomac, şi apoi este eliminată. .Astfel Isus a declarat că toată hrana mîncată cu mîinile nespălate este .curată" (Marcu 7, 19). Cuvîntul grec pentru hrană (bromata), folosit aici, este o formă generală pentru hrană, ce se referă la orice fel de hrană ce poate fi consumată de oameni; ea nu denumeşte numai mîncarea de carne.

Viziunea lui Petru, în legătură cu animalele, raportată în Fapte 10, nu învaţă că animalele necurate au devenit bune de mîncat. În schimb, ea învaţă că neamurile nu erau necurate, că el se putea asocia cu ei, fără să fie spurcat. Petru personal a înţeles în acest fel viziunea exclamînd: .Ştiţi că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat" (Fapte 10, 28). 

În epistolele sale către Romani şi Corinteni (Rom. 14; 1Cor. 8, 4-13; 10, 25-28), Pavel vorbeşte despre implicaţiile pentru creştini în ceea ce priveşte practica răspîndită în lumea neamurilor, de a oferi idolilor carne. Problema printre primii creştini era aceea dacă mîncarea hranei oferite idolilor era un act de adorare. Aceia care erau tari în credinţa lor nu credeau că era şi astfel ei mîncau toate lucrurile bune de mîncat oferite idolilor. Aceia însă care aveau o astfel de credinţă puternică, foloseau numai vegetale, care nu se ofereau idolilor. Pavel cerea ca nimeni să nu dispreţuiască pe aceia care mîncau vegetale sau să judece pe aceia care .mîncau de toate" ce erau bune de mîncat (Rom. 14, 2). 

Pavel a avertizat împotriva unor viitoare erezii, care vor interzice credincioşilor să se împărtăşească de două lucruri pe care Dumnezeu le-a dat neamului omenesc la creaţiune - căsătoria şi hrana. Hrana la care se face referire este orice hrană pe care Dumnezeu a creat-o pentru a fi consumată de om. Cuvintele lui Pavel, de aici, nu trebuie luate ca însemnînd că bucatele necurate au fost făcute .ca să fie luate cu mulţumire de către cei ce cred şi cunosc adevărul" (1 Tim. 4, 3).

28. Piperul, mirodeniile, muştarul şi alte substanţe asemănătoare vatămă stomacul. La început, ele irită pereţii stomacului. Apoi ele slăbesc bariera mucoasei lui, distrugînd rezistenţa lui la vătămări. Iritarea stomacului afectează creierul care, la rîndul lui, influenţează starea de spirit, producînd adesea iritabilitate. Cf. M. A. Schneider et al, The Effect of Spice Ingestion on the Stomach, American Journal of Gastroenterology 26 (1956): 722, as quoted in Physiological Effects of Spice and Condiments (Efectele fiziologice ale aromatelor şi condimentelor) (Loma Linda, CA: Departament of Nutrition, School of Health, Loma Linda University, mimeographed). White, Counsels on Diet and Foods, (Dietă şi Hrană), pag. 339-345. 

29. Condimentele şi mirodeniile pot produce, de asemenea, inflamarea esofagului şi pot distruge bariera mucoasei intestinului subţire şi a colonului. Ele irită rinichii şi pot contribui la hipertensiunea arterială; unele conţin substanţe cancerigene. Vezi Kenneth I. Burke and Ann Burke, How Nice Is Spice? (Cît de plăcute sînt mirodeniile?) Adventist Review, 8 ianuarie 1987, p. 14 - 15; Department of Nutrition, Spices and Condiments; Marjorie V. Baldwin and Bernell E. Baldwin, Spices - Recipe for Trouble (Condimentele - reţetă pentru necazuri), Willdwood Echoes, Iarna 1978-79, pag. 8 - 11.

30. William G. Johnsson, On Behalf of Simplicity (În favoarea simplităţii) Adventist Review, 20 martie 1986, pag. 4.

31. Comentariul biblic A. Z. Ş. , vol. 1, pag. 417.

32. Vezi Year-End Meeting Actions of the North American Division of Seventhday Adventists (1986), pag. 23 - 25.

33. Folosirea cosmeticelor nu este în totul nevătămătoare. Unele dintre chimicalele folosite în prepararea lor pot pătrunde în sînge prin absorbţia realizată de piele şi, în raport de natura chimicalelor şi sensibilitatea persoanei, pot vătăma sănătatea. Vezi N. Shafer, R. W. Shafer, Potential Carcinogetic Effect of Hair Dyes, (Efectele carcinogene potenţiale ale vopselelor de păr), New York State Journal of Medicine, martie 1976, pag. 394-396; Samuel J. Taub, Cosmetic Allergies: What Goes on Under Your Makeup (Alergiile cosmetice: Ce se întîmplă sub fardul dvs. ), Eye, Ears, Nose, and Throat, aprilie 1976, pag. 131, 132; S. J. Taub, Contaminated Cosmetics and Cause of Eye Infections, (Contaminarea cosmeticelor şi cauzele infecţiei ochilor); Eye, Ear, Nose, and Throat februarie 1975, pag. 81, 82. Cf. White, Words to Christian Mothers (Un cuvînt către mamele creştine) Review and Herald, 17 oct. 1871.

34. White, Hristos, Lumina lumii, ed. 1981, pag. 654 - 655.